وَاِذْ

اَسَرَّ

النَّبِیُّ

اِلٰی

بَعْضِ

اَزْوَاجِهٖ

حَدِیْثًا ۚ

فَلَمَّا

نَبَّاَتْ

بِهٖ

وَاَظْهَرَهُ

اللّٰهُ

عَلَیْهِ

عَرَّفَ

بَعْضَهٗ

وَاَعْرَضَ

عَنْ

بَعْضٍ ۚ

فَلَمَّا

نَبَّاَهَا

بِهٖ

قَالَتْ

مَنْ

اَنْۢبَاَكَ

هٰذَا ؕ

قَالَ

نَبَّاَنِیَ

الْعَلِیْمُ

الْخَبِیْرُ

۟

Când Profetul i‑a încredinţat o taină uneia dintre soaţele lui, iar ea a povestit‑o şi Allah i‑a vestit lui aceasta, atunci el a înştiinţat despre o parte şi a neglijat o altă parte. Şi când el i‑a spus, atunci a zis ea: „Cine te‑a înştiinţat despre aceasta?”. A răspuns el: „M‑a înştiinţat Atoateştiutorul [şi] Bineştiutorul [Al‑’Alim, Al‑Khabir]!”¹