۞ وَمَا

كَانَ

لِبَشَرٍ

أَن

يُكَلِّمَهُ

ٱللَّهُ

إِلَّا

وَحۡيًا

أَوۡ

مِن

وَرَآيِٕ

حِجَابٍ

أَوۡ

يُرۡسِلَ

رَسُولٗا

فَيُوحِيَ

بِإِذۡنِهِۦ

مَا

يَشَآءُۚ

إِنَّهُۥ

عَلِيٌّ

حَكِيمٞ

٥١

Unui om nu i se cuvine ca Allah să‑i vorbească decât numai printr‑o revelaţie, sau din spatele unui văl,¹ sau [prin] trimiterea unui trimis² care revelează, cu Voia Sa, ceea ce El voieşte. Cu adevărat, El este Cel Preaînalt şi Înţelept [‘Aliyy, Hakim].