وَإِنۡ

خِفۡتُمۡ

أَلَّا

تُقۡسِطُواْ

فِي

ٱلۡيَتَٰمَىٰ

فَٱنكِحُواْ

مَا

طَابَ

لَكُم

مِّنَ

ٱلنِّسَآءِ

مَثۡنَىٰ

وَثُلَٰثَ

وَرُبَٰعَۖ

فَإِنۡ

خِفۡتُمۡ

أَلَّا

تَعۡدِلُواْ

فَوَٰحِدَةً

أَوۡ

مَا

مَلَكَتۡ

أَيۡمَٰنُكُمۡۚ

ذَٰلِكَ

أَدۡنَىٰٓ

أَلَّا

تَعُولُواْ

٣

Iar dacă vă temeţi că veţi fi nedrepţi cu orfanii, luaţi de soţii pe acelea care vă plac dintre femei – două, trei sau patru¹, dar dacă vă temeţi că nu veţi fi drepţi [cu ele], atunci [luaţi] una singură sau ce se află în stăpânirea mâinilor voastre drepte². Aceasta [este situaţia care] vă dă cea mai mică putinţă de a purcede nedrept.