وَاَنْ

اَلْقِ

عَصَاكَ ؕ

فَلَمَّا

رَاٰهَا

تَهْتَزُّ

كَاَنَّهَا

جَآنٌّ

وَّلّٰی

مُدْبِرًا

وَّلَمْ

یُعَقِّبْ ؕ

یٰمُوْسٰۤی

اَقْبِلْ

وَلَا

تَخَفْ ۫

اِنَّكَ

مِنَ

الْاٰمِنِیْنَ

۟

Aruncă toiagul tău! Şi când l‑a văzut mişcându‑se ca un şarpe, s‑a întors şi a luat‑o la fugă, fără să se mai uite înapoi. „O, Moise! Apropie‑te şi nu te teme, căci tu eşti dintre cei aflaţi în siguranţă!¹