حَتَّىٰٓ
إِذَا
بَلَغَ
مَغۡرِبَ
ٱلشَّمۡسِ
وَجَدَهَا
تَغۡرُبُ
فِي
عَيۡنٍ
حَمِئَةٖ
وَوَجَدَ
عِندَهَا
قَوۡمٗاۖ
قُلۡنَا
يَٰذَا
ٱلۡقَرۡنَيۡنِ
إِمَّآ
أَن
تُعَذِّبَ
وَإِمَّآ
أَن
تَتَّخِذَ
فِيهِمۡ
حُسۡنٗا
٨٦
până când ajunse la locul unde asfinţea soarele şi văzu că asfinţea într-un izvor fierbinte în jurul căruia află un popor. Noi îi spuserăm: “O, Du-l-qarnayni! Tu poţi fie să-i osândeşti, fie să te arăţi binevoitor faţă de ei.”