مَاۤ

اَفَآءَ

اللّٰهُ

عَلٰی

رَسُوْلِهٖ

مِنْ

اَهْلِ

الْقُرٰی

فَلِلّٰهِ

وَلِلرَّسُوْلِ

وَلِذِی

الْقُرْبٰی

وَالْیَتٰمٰی

وَالْمَسٰكِیْنِ

وَابْنِ

السَّبِیْلِ ۙ

كَیْ

لَا

یَكُوْنَ

دُوْلَةً

بَیْنَ

الْاَغْنِیَآءِ

مِنْكُمْ ؕ

وَمَاۤ

اٰتٰىكُمُ

الرَّسُوْلُ

فَخُذُوْهُ ۗ

وَمَا

نَهٰىكُمْ

عَنْهُ

فَانْتَهُوْا ۚ

وَاتَّقُوا

اللّٰهَ ؕ

اِنَّ

اللّٰهَ

شَدِیْدُ

الْعِقَابِ

۟ۘ

Ceea ce Allah a dăruit Trimisului Său ca pradă de la locuitorii cetăţilor, aceasta aparţine lui Allah şi Trimisului, rudelor, orfanilor, sărmanilor şi călătorului de pe drum, pentru ca să nu se schimbe doar între cei bogaţi dintre voi. Ceea ce vă dăruieşte Trimisul primiţi, iar cele de la care vă opreşte, de la acelea opriţi‑vă şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă!