فَرِيقًا

هَدَىٰ

وَفَرِيقًا

حَقَّ

عَلَيۡهِمُ

ٱلضَّلَٰلَةُۚ

إِنَّهُمُ

ٱتَّخَذُواْ

ٱلشَّيَٰطِينَ

أَوۡلِيَآءَ

مِن

دُونِ

ٱللَّهِ

وَيَحۡسَبُونَ

أَنَّهُم

مُّهۡتَدُونَ

٣٠

El a călăuzit o parte, în vreme ce o parte a meritat să o lase să rătăcească¹; căci ei şi i‑au luat pe şeitani ca aliaţi², în locul lui Allah, şi au socotit că sunt bine călăuziţi.