وَلَمَّا

جَآءَ

مُوْسٰی

لِمِیْقَاتِنَا

وَكَلَّمَهٗ

رَبُّهٗ ۙ

قَالَ

رَبِّ

اَرِنِیْۤ

اَنْظُرْ

اِلَیْكَ ؕ

قَالَ

لَنْ

تَرٰىنِیْ

وَلٰكِنِ

انْظُرْ

اِلَی

الْجَبَلِ

فَاِنِ

اسْتَقَرَّ

مَكَانَهٗ

فَسَوْفَ

تَرٰىنِیْ ۚ

فَلَمَّا

تَجَلّٰی

رَبُّهٗ

لِلْجَبَلِ

جَعَلَهٗ

دَكًّا

وَّخَرَّ

مُوْسٰی

صَعِقًا ۚ

فَلَمَّاۤ

اَفَاقَ

قَالَ

سُبْحٰنَكَ

تُبْتُ

اِلَیْكَ

وَاَنَا

اَوَّلُ

الْمُؤْمِنِیْنَ

۟

Când Moise veni la întâlnirea cu Noi, şi Domnul său îi vorbi, el spuse: “Domnul meu! Arată-mi-te ca să te văd!” Domnul spuse: “Tu nu mă vei vedea, însă uită-te către munte, dacă va rămâne la locul său, mă vei vedea.” Când Domnul său se făcu însă prezent pe Munte, acesta se sfărâmă în bucăţi, iar Moise căzu trăsnit. Când fu trezit, el spuse: “Mărire Ţie! La Tine mă întorc, căci eu sunt cel dintâi dintre credincioşi!”