وَاِذْ

قَالَتْ

طَّآىِٕفَةٌ

مِّنْهُمْ

یٰۤاَهْلَ

یَثْرِبَ

لَا

مُقَامَ

لَكُمْ

فَارْجِعُوْا ۚ

وَیَسْتَاْذِنُ

فَرِیْقٌ

مِّنْهُمُ

النَّبِیَّ

یَقُوْلُوْنَ

اِنَّ

بُیُوْتَنَا

عَوْرَةٌ ۛؕ

وَمَا

هِیَ

بِعَوْرَةٍ ۛۚ

اِنْ

یُّرِیْدُوْنَ

اِلَّا

فِرَارًا

۟

Şi când au zis o parte dintre ei¹: „O, voi, popor din Yathrib²! Nu este loc pentru voi!³ Deci întoarceţi‑vă!”⁴ Şi au cerut atunci un grup dintre ei îngăduinţa Profetului, zicând: „Casele noastre sunt fără apărare!”, în vreme ce ele nu erau fără apărare, iar ei voiau numai să fugă.