وَإِذَآ

أَنۡعَمۡنَا

عَلَى

ٱلۡإِنسَٰنِ

أَعۡرَضَ

وَنَـَٔا

بِجَانِبِهِۦ

وَإِذَا

مَسَّهُ

ٱلشَّرُّ

فَذُو

دُعَآءٍ

عَرِيضٖ

٥١

Şi dacă‑l copleşim cu harul Nostru pe om, el se abate şi se îndepărtează aparte¹, dar, când îl atinge pe el răul, atunci este larg la rugăminte².