وَإِذۡ

قُلۡنَا

لَكَ

إِنَّ

رَبَّكَ

أَحَاطَ

بِٱلنَّاسِۚ

وَمَا

جَعَلۡنَا

ٱلرُّءۡيَا

ٱلَّتِيٓ

أَرَيۡنَٰكَ

إِلَّا

فِتۡنَةٗ

لِّلنَّاسِ

وَٱلشَّجَرَةَ

ٱلۡمَلۡعُونَةَ

فِي

ٱلۡقُرۡءَانِۚ

وَنُخَوِّفُهُمۡ

فَمَا

يَزِيدُهُمۡ

إِلَّا

طُغۡيَٰنٗا

كَبِيرٗا

٦٠

Și [adu-ți aminte, o, Mohammed] când Noi ți-am spus: „Cu adevărat, Domnul tău i-a cuprins pe toți oamenii¹”. Și nu am orânduit Noi vedenia ce ți-am arătat-o² decât ca o încercare pentru omenire, ca și pomul cel blestemat [menționat] în Coran. Noi îi umplem de spaimă, însă aceasta nu face decât să le sporească marea lor nelegiuire.