لَّقَدۡ

أَضَلَّنِي

عَنِ

ٱلذِّكۡرِ

بَعۡدَ

إِذۡ

جَآءَنِيۗ

وَكَانَ

ٱلشَّيۡطَٰنُ

لِلۡإِنسَٰنِ

خَذُولٗا

٢٩

El m‑a dus pe mine în rătăcire de la îndemnare¹ după care ea a venit la mine”. Şeitan este hain cu omul, [după ce l‑a ispitit]².