وَلَمَّا

جَآءَ

أَمۡرُنَا

نَجَّيۡنَا

هُودٗا

وَٱلَّذِينَ

ءَامَنُواْ

مَعَهُۥ

بِرَحۡمَةٖ

مِّنَّا

وَنَجَّيۡنَٰهُم

مِّنۡ

عَذَابٍ

غَلِيظٖ

٥٨

Şi când a venit porunca Noastră, i‑am mântuit Noi pe Hud şi pe cei care credeau împreună cu el, prin mila Noastră, şi i‑am mântuit de osândă cruntă!¹